40.000 de autoturisme ridicate in 2010 pentru parcare in locuri interzise
Home » Noutati auto  »  40.000 de autoturisme ridicate in 2010 pentru parcare in locuri interzise
40.000 de autoturisme ridicate in 2010 pentru parcare in locuri interzise
Conduse de personaje dubioase, protejate de contracte si de hotarari halucinante ale unor consilii locale, firmele de ridicari auto s-au dovedit cea mai profitabila afacere a crizei. Patronii lor continua sa incaseze sume exagerate de la automobilistii care sufera de lipsa locurilor de parcare si care n-au gasit inca leac in justitie impotriva acestei calamitati. In iunie 2010, primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, comenta revoltat pe blogul personal: „Am cerut firmei CFR Trans Auto sa isi limiteze actiunile la arterele principale, la masinile parcate ilegal si care incurca traficul din Bucuresti. Mai exact, de pe bulevardele mari trebuie ridicate masinile parcate abuziv, adica pe trecerile de pietoni, in dreptul statiilor RATB sau cele care dubleaza primul rand de masini de la trotuar. Pentru a nu exista confuzii, am oferit societatii lista bulevardelor pe care sa intervina pentru a impiedica situatii de acest gen si voi monitoriza personal situatia. In caz contrar, am instiintat societatea ca ii voi rezilia contractul cu Primaria Sectorului 1.“ El preciza clar, in aceeasi postare, ca masinile parcate pe stradutele secundare, unde nu exista locuri special amenajate, nu vor fi afectate, si ca a facut „un apel la politisti sa amendeze, dar nu sa ceara ridicarea autoturismelor parcate sub semnele de oprire interzisa, daca acolo nu sunt amenajate locuri de parcare“. Saptamana trecuta, cateva zeci de automobile parcate pe stradutele din jurul Caii Dorobanti au fost ridicate pentru ca, desi nu se aflau in zone de actiune ale indicatorului „Oprirea interzisa“, erau urcate cu o roata pe trotuar si nu asigurau astfel un spatiu de cel putin un metru pentru circulatia pietonilor, asa cum prevede regulamentul rutier. „Stiu ce a zis primarul Chiliman, dar pana acum nu a luat nicio masura, probabil pentru ca si-a dat seama ca nu e responsabilitatea noastra, ci a politiei, noi fiind doar executanti“, comenteaza Vasile Stoicescu, directorul general al CFR Transauto. Firma pe care o conduce are un contract de „ridicare, transport, depozitare, paza si eliberare a vehiculelor stationate neregulamentar pe domeniul public“ semnat pe o perioada de zece ani, primul audit urmand sa fie facut la cinci ani de la demararea operatiunilor. Cinic, se poate spune ca este un contract avantajos pentru autoritati. Alta firma controlata de Florian Walter (cel care detine, prin fiii sai, CFR Transauto si, intre altele, patron al Universitatii Cluj), Romprest, a incheiat un contract cu aceeasi primarie de sector pe nu mai putin de 25 de ani, primul audit fiind programat in 2023. Motivarea: imbogatirea fara just temei Pe rolul judecatoriilor de sector si al Tribunalului Bucuresti sunt peste o mie de actiuni deschise de automobilisti, care cer despagubiri atat din partea Brigazii de Politie Rutiera, cat si a firmelor de ridicari. Primul caz castigat in instanta a fost deja celebrul dosar instrumentat de Gheorghe Piperea, din martie 2010, prin care politia a fost obligata sa achite atat cuantumul amenzii, cat si suma achitata de petent pentru a-i fi eliberat automobilul. Intre timp, zeci de avocati si-au dat seama ca subiectul reprezinta o paine de mancat si ca masura de ridicare este atat de abuziva, incat trebuie gasita o cale valida de atac. Am vorbit cu doi dintre avocatii care s-au implicat pana acum in astfel de cazuri. Ambii au inceput sa fie preocupati de tema dupa ce le-au fost ridicate autoturismele. Unul dintre ei este Flavius Oancea, colaborator la SCA Magureanu si Asociatii. „Pe scurt, avem aceasta situatie: fiecare consiliu local are propria hotarare, conform carora in unele sectoare primariile nu primesc niciun procent din veniturile obtinute de firmele de ridicari. In final, asta ar fi putut fi un obiectiv firesc, ca primariile sa obtina noi sume pe care sa le investeasca in crearea de noi locuri de parcare. Insa toti banii astia se duc la firme particulare.“ Ce-i de facut, atunci? „La procesele castigate pana acum, s-a mers pe ideea ca, potrivit Codului civil, suntem cu totii raspunzatori pentru faptele noastre, astfel incat politia este obligata sa plateasca pentru greseala sa. Eu nu merg pe asta, pentru ca sunt de parere ca firma trebuie sa plateasca, nu autoritatile publice. Ma bazez tot pe o prevedere din Codul civil, care stabileste ca persoana care a incasat abuziv o suma de bani trebuie s-o restituie (formal, se numeste imbogatire fara just temei), asa ca prejudiciul trebuie suportat de firma, pentru ca ea a luat banii“, spune Oancea, a carui ipoteza nu a fost confirmata de o hotarare definitiva, toate cazurile sale aflandu-se inca pe rol. Merita si nu prea sa mergi in justitie Andreea P., avocata specializata in acest gen de cazuri, spune ca, pana acum, a avut peste 20 de dosare finalizate, din care a pierdut doar doua: „Unul in care masina era parcata chiar sub semnul de parcare interzisa si un altul in care clientul a dorit sa-si redacteze singur contestatia si a facut-o destul de prost.“ Dosarele impotriva politiei reprezinta principalul segment al activitatii sale si are prieteni avocati care se ocupa exclusiv de aceste spete, adesea cu mult succes. Fiindca, adesea, circumstantele sunt favorabile. „Cei mai multi judecatori detesta firmele de ridicari si mafia din Capitala. Trebuie doar ca dosarul sa fie instrumentat decent, iar fapta sa nu fie prea grava. Daca masina era parcata in intersectie sau in statia de autobuz, este greu de crezut ca se poate face ceva.“ Dincolo de nevoia cetateanului de a capata satisfactie, se pune intrebarea, totusi, daca merita deranjul. Andreea P., de pilda, taxeaza fiecare client cu o mie de lei, „care se achita inainte de actiunea in instanta, clientul recuperandu-si prejudiciul ulterior de la politie“. Doar ca, prin lege, autoritatile publice sunt obligate sa achite sumele la sase luni de la pronuntarea sentintei. Iar cei care se asteapta ca banii sa le vina de la firma de ridicari, ar trebui sa ia aminte la spusele lui Vasile Stoicescu, managerul uneia dintre cele mai hulite astfel de companii din Capitala: „Am fost chemati in instanta de nenumarate dati, insa pana acum nu am pierdut decat trei procese, iar pentru niciunul decizia nu este irevocabila. Va spun sincer, eu fiind jurist, nici instantele, nici avocatii nu sunt inca familiarizati cu aceste cazuri si nu au gasit pana acum modalitatea sa castige procesele.“ Ridicari cu susu-n jos si in provincie Scandaluri sunt in toata tara, nu numai in Capitala. De la Cluj la Focsani si de la Brasov la Timisoara, oamenii sunt revoltati ca autoritatile locale au adoptat asemenea masuri drastice, in conditiile in care solutiile pentru lipsa locurilor de parcare sunt departe de a fi gasite. In cazul unora dintre aceste orase, soferii ramasi fara masina se pot consola macar ca banii ajung la primarie, nu in conturile unei firme private. Este valabil, in acest context, exemplul Sibiului, unde primaria a achizitionat un singur utilaj-platforma, cu care a ridicat intr-un an peste 700 de masini, taxandu--i pe soferi cu cate 500 de lei. Este, in parte, si al Iasiului. Numai ca acolo oamenii sunt din ce in ce mai revoltati: pe de o parte, pentru ca de la 1 octombrie primaria a crescut tarifele de eliberare a masinii de la 310 la 550 de lei; pe de alta, pentru ca, detinand o singura masina potrivita acestei activitati, municipalitatea inchiriaza lunar doua masini speciale de la o firma privata, care primeste cate 80 de lei pentru fiecare automobil ridicat. In schimb, sunt cazuri extreme, ca acela al micutului oras brasovean Codlea, unde locuitorii se plang ca masura de ridicare nu-si gaseste justificarea. Si unde nu numai ca serviciul este externalizat, dar firma (una din Botosani, nu din Brasov) este acuzata ca amplaseaza semne de parcare interzisa fara a avea avizul comisiei locale de circulatie. Sunt si eu om si inteleg furia celor patiti. Daca reuseste cineva sa schimbe legislatia, bravo lui. Eu nu fac decat sa respect legea. Vasile Stoicescu, director, CFR Transauto Campioni la sechestrarea masinilor CFR transauto este detinuta indirect de Florian Walter (fost Busca), actionari in acte fiind cei doi fii ai sai (unul de 24, altul de 26 de ani). Firma s-a desprins in 1999 din CFR Marfa, in 2004 urmand privatizarea propriu-zisa. Compania are 29 de puncte de lucru in intreaga tara, obiectul principal de activitate fiind transportul combinat de marfa si transportul de persoane. Potrivit directorului general, serviciul de ridicare de masini aduce 15% din totalul veniturilor companiei. Compania a avut venituri constante in ultimii ani, de circa 4-4,5 milioane de euro, insa rata profitului a variat semnificativ: de la un profit net de 300.000 de euro in 2006 la o pierdere de 870.000 de euro anul trecut. „In 2009, am facut o serie de investitii importante. De aceea, am terminat pe minus. Insa situatia s-a redresat anul trecut, dupa ce am facut eforturi mari de promovare. Ma refer la promovarea serviciilor de transport, nu la cel de ridicare de masini, pentru care nu avem nevoie“, explica Vasile Stoicescu. CFR Transauto are opt masini-platforma pentru ridicarea masinilor. Ilcor este detinuta in proportie de 50% de Vasilica Vieru si administrata de Victor Vieru , proprietarul a doua case de amanet.  Infiintata in 2008, firma a avut o evolutie financiara spectaculoasa: de la venituri de 250.000 de euro si profit de 50.000 de euro in primul an de activitate la venituri de 1,7 milioane de euro, cu o marja de profit de 25%, in 2009. Supercom apartine familiilor Bucu si Ciuclea, in frunte cu fostul senator PSD Ilie Ciuclea. Cele doua familii detin peste zece firme in domenii diverse (de la agricultura la imobiliare), Supercom fiind cea mai rentabila. Sotii Ciuclea sunt, totodata, fondatorii „primei corale profesioniste particulare din tara, Divina Armonie“, creata, potrivit Paulei Ciuclea, „din iubirea pentru Dumnezeu, pentru Biserica Ortodoxa Romana si pentru armonia corala“. Sursa: Capital.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.